Am vrut totul, am avut totul

Si chiar mai mult decat pot duce

Emotia descoperirii si-a gasit cavoul

Si eu sunt stana la rascruce.

Drumurile urla-ntortocheate

De nu mai stii de stanga sau de dreapta

Si mi-i se-ntind in fata inglodate

Si stiu ca nu vreau sa purced la fapte

Ci tot ce vreau e-un pas inapoi

Sa reflectez la-un rasarit de soare

Sa nu mai fac atata taraboi

Pentr-orice fleac in zare.

Sa stau pe prispa ca odinioara,

Copiii sa se joace pe afara

Sa bem cafeaua-n fiecare dimineata

Nu fiecare-n parti, ci fata-n fata

Sa te sarut de dimineata pana seara

Iar timpul sa se scurga intr-o doara.

 Mi se frange sufletul

Atat de crunt ca ii vad carnea vie

Si nu mai stiu cum sa mi-l revad de-a-ntregul

Sa mi-l redau mie si tie

Doar daca iau jumate si-o oglinda

Numai asa sa-l vad complet,

Dar n-am in ce sa vad reflexii

Probabil doar planganda

Printr-o lacrima ca-n epitet

Sa pot sa-l vad macar in copii

Si astfel sa mi-l simt intreg

Iar si iar

 Nisipul imi gadila talpile, iar briza mi se-ncurca in par si muzica imi incanta auzul, iar soarele imi mangaie pleoapele si inima bate in propriul ritm, iar chipul mi-i nebrazdat de griji si trupul mi-i usor, iar VAMA ma renaste si ma-ncarca iar si iar.

Balanta

 Amortiti suntem amandoi, fiecare pe talerul sau. Balanta era initial echilibrata, dar de la o vreme inclina mai mult spre talerul tau. La inceput si cuvintele erau echilibrate, dar cu timpul le-am luat de la mine si ti le-am dat tie... de ce? Pentru ca n-aveai rabdare sa-mi consum cuvintele si le grabeai spre sfarsit, si-asa m-ai amutit. Dar nici asa nu-ti convine, ci-mi vrei cuvintele secatuite pe care ti le-am dat tot tie sa le bei. Dar cred ca nu stii ce vrei: ai uitat cum te oboseau frazele mele? Se pare ca da si tot eu sunt de vina si tu nevinovata.

Fara titlu

 Te-ai urcat pe un turn de sticla si privesti de sus tot ce se intampla aici pe pamant, doar ca fizica iti pune piedici si iti joaca feste, iar tu nu-ti dai seama ca vezi totul printr-o lentila ce face ca tot sa para mai mare... Acum oamenii iti par grasi si inalti si diformi si ai impresia ca o scama pe haina unui om il face mizerabil. Din senin, incepi sa reciti ca si Pitis: Sunt cel mai frumos din orasul acesta! Incepi usor, ca intr-o incantatie si apoi din ce in ce mai ritmat si mai tare, pana ajungi sa strigi tuturor ca esti cel mai frumos din orasul acesta, iar noi toti suntem grasi, mizerabili, diformi si ciudati. Esti cel mai frumos din orasul acesta... si noi nu-ti ajungem la nas.

Incredere

 Eu cred ca pot sa zbor, tu ma-intrerupi si-mi spui ca nu pot. Eu cred ca pot sa inot, tu-mi zici ca ma inec si-n apa sarata. Iti spun ca vreau sa urc pe Everest, tu ma opresti crezand ca-mi rup picioarele. Dorinte inflacarate se sting pe rand la fiecare rasarit si desi soarele dogoreste, mi-e mai bezna ca oricand. Mi-ai spus ca nu mai vad bine, asa ca mi-am pus ochelari, dar mai rau vad in bezna asta. Mi-am luat carje ca spuneai mereu ca sunt impiedicata, dar merg din ce in ce mai greu, asa ca de multe ori prefer sa stau in pat cu orele... Mi-ai spus ca vorbesc prostii, asa ca am ajuns sa vorbesc prin semne. Un rid, doua, trei, se tot aduna nefacand nimic, asa pe nesimtite si stau, privesc imagini derulandu-se pe repede inainte. Am ajuns sa nu ma mai bucur de film,ci il privesc pasiv... M-am saturat!